Specii papagali

Perusi

In limba greaca MELOS inseamna melodie, psittacus papagal iar undulatus inseamna ondulat in latina. Perusii si-au primit numele dupa formele ondulate din penaj. prima lor denumire a fost Psittacus undulatus , ceea ce inseamna "papagalul ondulat" iar in 1840 acest nume a fost schimbat in Melopsittacus undulatus ceea ce inseamna "papagalul ondulat melodic".

Origine:
Este original din Australia fiind intalnit practic in toate regiunile cu exceptia coastelor si a Tasmaniei; In foarte concis timp perusul a devenit una din cele mai indragite pasari de companie. Perusii sunt ceea mai raspandita specie de papagali din Australia. Pasari pradatoare si oamenii (pentru bastinasii de acolo perusii si ouale lor sunt considerate mancare.)reguleaza cat de cat numarul perusiilor in asa fel incat sa nu suprapopuleze tara.

Caracteristici:

Perusii pot vizualiza pana la 150 de cadruri pe secunda
Perusii vad mulțimea in colorații
Perusii aud sunete de frecventa 400 pana la 20.000 Hz
Femelele simt cand embrionul se misca in interiorul oului
Perusii originali sunt de nuanță verde dar prin incrucisari s-au obtinut cuori de galben, albastru si violet
1 an “perusesc” este echivalentul a 9-10 ani ai oamenilor
Un perus ajunge pana la varsta de 10 ani, dar sunt cazuri in care ajung la si mai mult
un perus de 8-9 luni este deja matur
Un perus are 20-22 centimetri
Coada este de aproximativ 10 cm
Aripile de 9 cm
Perusii depun 4-6 oua
Clocitul dureaza 3 saptamani, timp in care masculul are grija de hranirea femelei aducandu-i mancare in gusa
Puii zboara din cuib la varsta de 5 saptamani
Exista si un soi de perusi care au mărimi de doua ori mai mici
In urma testelor lui Cade si Dybas (1962) s-a constatat ca perusii, la o temperatura ideala de 20º, pot rezista timpe nelimitat fara apa

Determinarea sexului:

Femela are coloritul foselor nazale gri-maro iar masculul il are albastru - violet. In perioada de imperechere culorile devin mai intense

Coloritul apare dupa 6 luni
La pui fosele nazale sunt colorate roz la mascul si alb la femele
Determinarea varstei:

Perusul tanar are dungi negre pe frunte si are ochii negrii. Cu cat inainteaza in varsta dungile de pe frunte se retrag catre posterior iar in jurul pupilelor ei fac un inel alb.

Spatiul de trai, Colivia

Perusii au nevoie de o colivie cat mai spatioasa in care sa existe cat mai multe suporturi pe care se pot urca, catara si odihnii. Colivia trebuie sa aiba cel putin 35 cm pe lungime, 20 cm latime si cel putin 40 cm inaltime. Fiind amatori la bai, nu este rau sa aiba si o mica cadita in care se pot imbaia. Colivia trebuie curatata zilnic de mancarea scapata de catre perusi, de coji si de excrementele acestora, toate acestea fiind un focar de boli pentru perusi.
Comportament

Mangaierea de un obiect arata ca perusul este multumit de masa pe care a luat-o
Aripile departate este un semnal ca perusul are nevoie de racoare, ca este prea cald
Curatatul altei pasari pe cap este modul prin care perusul isi exprima dragostea

Hranirea

In salbaticie perusii se hranesc cu seminte si frunze de vegetale dar si cu o cantitate mare proteine de animale nevertebrate. Consumul mediu zilnic de seminte este ce cam 15-20 g. In captivitate hrana de baza este formata din seminte, mei, ovaz iar hrana verde fiind formata din salata verde, iarba proaspata, lucerna si muguri. Pe langa se pot da si legume ca de exemplu: morcovi, rocoina, papadie, traista ciobanului, telina, lucerna, brocoli, spanac si sfecla alba (fara zahar). Aceste frunze trebuie sa fie neaparat bine spalate dar mai ales uscate, alfel ducand la indigestii. Ca si fructe sunt indicate: mere, nectarine, kiwi, mango, pere, piersici, capsuni, portocale si prune. Astea trebuie sa fie spalate bine si taiate cat mai marunt posibil, trebuie sa fie proaspete (neaparat) si la temperatura camerei. Din cand in cand se poate administra si hrana neted cum ar fi: un ou fiert tare, sfaramat cat mai tare amestecat cu un morcov ras, amestecat cu 2-3 lingurite de pesmet, malai sau gris si 2-3 lingurite din coaja oului sfaramata la fel cat de marunt se poate. Acest amestec se tine la frigider, ea se administreaza perusului numai dupa ce a ajuns la temperatura camerei. Un alt element important din hrana perusilor il reprezintă ramurile de pomi din esenta mătăsos cum ar fi teiul, plopul si salcia. Aceste elemente satisfac printre alta si nevoia perusilor de a roade
In nici un caz nu dati: varza, cartofi cruzi, fructe de avocado, ciocolata, lapte si alcol.
Apa trebuie improspatata permanent, altfel se pot crea diferite bacterii care pot afecta sanatatea perusilor. In apa se pune cel putin o data pe saptamana un mix de vitamine (cereti la farmacia veteriinara) care sa contina vitaminele: A, B, C, E si K.
Reproducerea:

In primul rand trebuie spus ca un cuplu de perusi, odata format, nu se mai desparte nici odata numai in caz de factori externi sau moarte. In general femela perus depune 4-6 oua (ouale sunt de marimea unei alune) dar sunt cazuri in care depune si mai multe.

La 14 zile dupa copulatie femela depune debutantul ou iar apoi depune din 1-2 in 2 zile cate un ou. Perioada de clocire este de 18-20 de zile.
In timpul reproducerii femela paraseste destul de rar cuibul, ea fiind hranita de catre concubinul ei. In momentul in care femela iese din cuib, masculul sta in apropierea acestuia pentru a-l pazii de ceilalti perusi sau alti factori externi care ar putea afecta linistea oualor.

Cuibul trebuie sa aiba baza de cel putin 16 x 20 cm si inaltimea de 22 cm. Gaura de intrare trebuie sa fie de minim 4-5 cm. In cazul reproducerii in voliere sau daca aveti mai multe cupluri de perusi in aceasi colivie, cuiburile trebuie sa fie cat se poate de asemanatoare, daca nu la fel deoarece femelele s-ar putea sa prefere acelasi cuib, ceea ce duce la conflicte care ar putea duce pana la distrugerea oualor. De asemenea cuiburile trebuie sa fie neaparat la aceasi inaltime.
Intr-un cuib nu se lasa mai mult decat 3-4 pui pentru a nu epuiza parintii si pentru a garanta o hranire buna. Puii se separa la 5-6 saptamani cand devin independenti si incep sa manance singuri. Penajul incepe sa apara la pui la aproximativ 3 saptamani.
Puii au nevoie de foarte numeroase proteine, de aceaa este indicat sa se puna cel putin de doua ori pe saptamana ou ras in mancarea acestora.
Sanatatea
Simptome: absenta poftei de mancare, nu zboara, stranuta umed si des, voma, slabire, scarpinarea, diaree
PSITACOZA: numita si „febra papagalilor”
este una dintre cele mai frecvent intalnite boli la perusi, agentul patogen fiind „chlamydia psittaci”, o bacterie cumplit de contagioasa.

Simptomele aceste boli sunt: absenta poftei de mancare, perusul doarme teribil de mult iar penele acestuia se desprind foare usor de pe el, conjunctivita, dificultati respiratorii si secretii oculare.
Tratamentul: este antibiotic pe baza tetraciclinei, administrat pe cale orala sau injectabil o data la 10 zile. Bacteria poate supravietui pana la 45 de zile in trupul perusului.

FEMELA
Specii papagali Specii papagali

MASCUL

OU PERUS

Pui de o zi
Specii papagali Specii papagali

Pui de 12 zile
Specii papagali Specii papagali

Nimfa

Origine:

este originar din Australia.
Nymphicus provine din limba greaca si inseamna mireasa. De obicei nimfele erau ficele zeului Zeus care se ocupau cu dansuri, cantece si jocuri si ramaneau vesnic tinere. Pe langa toate astea nimfele insoteau zeii si raspandeau binecuvantare si fertilitate. Datorita faptului ca aceasta pasare este atat de jucausa, cantareata si fertila se spune ca ea a insotit nimfele. Se spune ca atunci cand Odyseus a intalnit-o întâia data pe nimfa "Calypso", ea avea pe cap o asemenea pasare, la fel de frumoasa ca si ea.
Holandicus provine de la "Wilem Jansz" care este unul dintre perimii care au descoperit aceste pasari. El fiind olandez, numea pe atunci Australia "Noua-Olanda". Abia in 1788 au primit pasarile un nume stiintific, dat de Gmellin si anume "Psittacus Novaehollandiae" In 1792 la denumit Kerr "Psittacus Hollandicus" iar in 1832 si-a primit numele final de la Wagler si anume "Nymphicus hollandicus".
In mijlocul secolului al 19-lea, cand europenii au inceput sa colonizeze Australia, au inceput sa apara si primele exemplare de nimfe a in Europa. Datorita faptului ca clima in Australia este foarte schimbatoare, pasarile s-au adaptat relativ rapid iar dupa concis timp au inceput sa se inmulteasca in captivitate.
In limba engleza i se spune cockatiel ceea ce inseamna kakadu mic. Ei sunt clasificati ca cei mai mici din genul Cacauidaelor (familia cockatoo)
Spatiul ei normal de trai sunt stepele si savanele Australiei, el fiid pe langa perus unul dintre cele mai raspandite pasari ale Australiei.
Oamenii stiintei nu au fost in clar mult timp daca nimfele fac parte din familia papagalilor sau cea a kakadu. Intre timp este clar ca fac parte din familia de kakadu
Caracteristici:

au o lungime de 40 cm
durata de viata este de 14-20 ani dar pot trece si peste 25
Au intre 90 – 110 g greutate
Este unul dintre cei mai rapizi zburatori ale Australiei, australienii numindu-l si “Quarrian”
Nimfele traiesc de obicei ca si perechi, rareori ca si mici grupuri, dar s-au vazut si stoluri de cateva sute
Nimfelor le place tare mult sa le ploua, de aceea este bine sa le stropiti mai des cu apa si daca este posibil sa le puneti si o vanita sa faca baie
Daca lasati nimfele libere prin casa este indicat sa le puneti in colivie cateva crengi de salcie,plop sau alte soiuri de lemn neted altfel veti avea neplacuta surpriza ca va roade mobila, tapetul cablurile sau orice altceva ce considera ei ca se poate roade
Nimfele sunt pasari extrem pasnice care pot fi tinute impreuna cu alte pasari pasnice cum ar fi perusii
Nimfele pot vedea pana la 100 de poze pe secunda pe cand ochiul omenesc numai 16
Nimfele isi iau timp cam 2 ore pe zi pentru a-si aranja si curata penajul (isi trage fiecare pana in parte prin cioc)
Datorita faptului ca sunt pasari care traiesc in stoluri ei isi desfasoara toate activitatiile zilnice impreuna, adica se orienteaza dupa celelalte pasari din stol; se spala impreuna, mananca impreuna etc. In gradiniile zoologice in care veti gasii aceste pasari veti putea observa probabil ca sunt peste tot oglinizi pentru a simula spatiul natural de trai adica stolul.
Determinarea sexului:

Masculul este in mare parte gri iar capul este galben cu doua cercuri rosii pe obraji, diferenta fata de femela este ca acest punct sau cerc rosiatic este mult mai intens la mascul
Femela in mare parte galbena cu unele urme de gri
Cea mai buna metoda de a deosebii un mascul de femela, este coada; coada la femela este mai colorata cu forme tarcate pe ea.

Comportament:

Creasta sta aproximativ vertical, si restul penelor de pe cap sunt ridicate; aceasta inseamna ca nimfa este atenta, arata interes pentru ceva Creasta este lasata pe spate, aproape orizontal, unele pene de pe cap sunt totusi ridicate; aceasta inseamna ca nimfa este relaxata, se afla intr-o perioada de liniste Toate penele sunt nete, lasate jos, creasta este tare lasata pe spate; pasarea este agresiva ii este frica de ceva Creasta este tare ridicata iar penele de pe cap sunt nete; nimfa vrea sa se arate imposanta.

Hranirea:

Hrana nimfelor se gaseste in marea parte pe jos, ea fiind compusa din seminte de iarba, seminte de pomi, fructe etc
Hrana de baza: mei, seminte de floarea soarelui (albe sau tarcate), seminte de canepa, seminte de iarba, seminte de castraveti, seminte de dovleac, seminte de lubenita, seminte de spanac, seminte din diferite buruieni (numai daca le cunoasteti si stiti ca nu sunt otravitoare), seminte de ridichi,
pe langa hrana de baza formata din variate seminte, nimfelor le trebe vitamine pe care cel mai bine le iau din fructe si legume problema este totusi ca multe nimfe nu accepta sau nu le plac acestea. Printre favoritele lor se numesc salata verde, morcovi cu frunze, mere, porumb inca necopt pe stiulete, cozi de ardei cu seminte, cartofi, orez, seminte de soc, nuci, struguri, mandarine, portocale, visine, prune, ardei, sfecla rosie, castraveti, mazare si altele.

Spatiul de trai; colivia:

Masurile ideale pentru o voliera sunt de 2.5x1.5x2 LxLxI m pentru pereche de nimfe iar oentru o olicie ar necesită sa fie de cel putin 110x100x70 cm. Nimfele nu sunt chiar asa de sensibile, deci pot fi lasate chiar si iarna din cand in cand in volierele externe de aceea este indicat (daca aveti posibilitatiile necesare) sa aveti pe langa colivia din casa si o voliera externa pentru vara si chiar si partial iarna. Nu este indicat sa tineti colivia sau voliera in camere intunerici, sau intr-un loc in care bate soarele direct pe ei, nu este nici indicat sa se fumeze in camera daca aveti colivia intr-un spatiu inchis. Toate acestea pot duce la boli sau chiar la moartea pasarilor.
Chiar daca aveti voliere si sunt inauntru in casa, este foarte indicat sa le dati drumu macar o data la cateva zile sa zboare prin camera, aceasta le face bine lasadu-I sa se simta putin mai liberi iar muschii lor de la aripi se pot dezvolta un pic. Un papagal lasat gratuit se va apropia si un pic mai usor de stapanul sau.
In colivie sau in volier incercati sa evitati jucarii sau altceva pe ce pot sta nimfele ce este patrat sau dreptunghiular, toate acestea trebuie sa fie rotunde iar nimfele trebuie sa ajunga sa le cuprinda cu ghiarele cel putin pe treisfert altfel vor avea complicații mari cu picioarele.

Reproducerea:

Nimfele nu au o vreme anume in an in care se inmultesc si datorita faptului ca se pot acomoda deosebit de usor la indiferent ce imprejurime le este si foarte usor sa se reproduca in captivitate; de aceea au si fost extrem de repede apreciate ca si animale de companie. Excepțional la nimfe este ca masculul si femela clocesc ouale cu schimbul, ceea ce este foarte deosebit la papagali.
Nimfele sunt mature si pregatite de reproducere la o varsta de 9 luni dar nu este indicat sa le lasati sa cloceasca pana la varsta de 1 an.
Nu este indicat sa lasati pasarile sa cloceasca de mai mult de 2-3 ori pe an
Cuibul trebuie sa fie de 30X20X20 sau 25X20X40 iar gaura de intrare de 8 cm
In cuib este bine sa puneti talaj. Unele nimfe insa prefera sa nufie nimic in cuib dar in acest caz ele vor curata cuibul.
Nimfele fac intre 5-7 oua pe care le fac la interval de cate 2 zile. Ele vor incepe sa cloceasca dupa al doilea ou iar durata de clocire va fi de 18-21 de zile.

Ou de nimfa
Specii papagali Specii papagali

Pui vor sta 5 saptamani in cuib iar dupa 3 saptamani dupa ce au parasit cuibul vor manca singuri si vor devenii independenti.
Pui ajung la penajul si culorile finale dupa aprox 9 luni.
Informatii generale :

Ce inseamna tinerea, intretinerea si cresterea pasarilor de apartament? Ca este vorba de canar, perus, zebra australiana sau nimfa, toate pasarile au aceiasi necesitate de baza de a avea un partener. Numeroase parti din comportamentul lor natural il mentin pasarile datorita partenerilor lor. Inca majoritatea cumparatorilor de pasari de apartament isi cumpara papagali fara a se informa un pic despre acea specie, fara a se gandi la urmari si fara a se gandi la responsabilitatea pe care o au de aceea 97% dintre cumparatori cumpara pasari singure, fara pereche. Unele pasari tind sa inlocuiasca concubinul cu omul, dar in mare parte nu reusesc si repede devin bolnavi psihic si incep cu acte autodistrugatoare.
Inainte de a achizitiona o nimfa sau chiar o pereche de nimfe, este bine sa va ganditi daca aceste pasari vi se potrivesc. Ganditi-va ca este foarte indicat sa tineti o pereche de pasari si aceasta inseamna o colivie relativ mare care ocupa mult loc, ideea ca papagalii mananca numai mei este una foarte gresita, nimfele ca si toate celelalte specii de pasari au nevoie de un meniu mai diversificat de hrana (vezi in meniu HRANA) aceasta insemna nu numai bani ci si timp investit pentruprocurarea, prepararea si administrarea mancarii. Pe langa toate acestea trebuie sa va ganditi ca daca vreti sa plecati intr-o calatorie mai lunga de 2 zile veti avea nevoie de cineva care se ocupa de pasari. La fel trebuie sa va ganditi ca aceste pasari traiesc in jur de 25 de ani, aceasta inseamna ca in acest timp nu va puteti lua pisici.

Senegal

Origine:

- Cum spune si numele lor, aceste pasari provin din Senegal dar si din Gambia, Guinea, Ghana si camerun. Ele au fost importate in numar mare in Europa cu toate astea ele sunt pasari care cam raman in locurile pe unde au crescut, din cauza hranei.

Caracteristici:

exista 3 specii de papagali senegali si anume:
Poicephalus senegalus senegalus : este știut ca rasa nominala si are burta galbena. Provine din sudul Mauritaniei, sudul Mali spre Guinea si din insulele Los.
Poicephalus senegalus versteri: au burta rosie si provin din Ghana de est spre Nigeria de west
Poicephalus senegalus mesotypus: cu burta portocalie si provin din estul si nord-estul Nigeriei, Cameronul de nord inspre sud-westul Chadului.

Capul lor este gri iar in jos spre gat devine usor argintiu, burta este colorata intr-una din culorile numite la cele 3 specii, coada bate spre maro inchis iar pe picioare au pene verzi ca iarba.
Traiesc intre 25 si 30 de ani in libertate iar in captivitate se cunosc cazuri in care au ajuns la 50 de ani
Au 23 cm lungime si o greutate de 125-170 g
Fac intre 3-4 oua
Perioada de clocire este de 28 de zile
puii parasesc cuibul dupa 42 de zile
sunt excelenti inlocuitori pentru papagalii mari fiindcă se ataseaza foarte usor de oameni si sunt foarte buni vorbitori
Determinarea sexului:

cu toate ca este relativ greu sa determini sexul la aceasta specie, iata totusi cateva indicii dupa care ne putem ghida : forma de “V” de pe piept este de obicei mai luga la femele, ajungand pana intre picioare, iar la masculi ea se opreste undeva la mijlocul pieptului.
Capul si ciocul femelei sunt de obicei un pic mai mici ca la masculi
Penele sub coada sunt in majoritatea cazurilor verzi la femele iar la bărbați complet galbene
Desigur masculii sunt de obicei mai mari si mai grei decat femelele
Spatiul de trai; colivia:

senegalii traiesc in salbaticie in mare parte in paduri si la marginea savanelor. Ei sunt considerati o pacoste de tarani căci dau raiduri peste campurile de porumb.
Daca sunt tinuti in colivii ar necesită sa aiba un minim de 50x50x70
Daca observati ca papagalul sta mai mult in colivie decat iasa afara sau nu ii dati voie sa iasa afara, este indicat ca colivia sa fie de mărimi mai mari
Senegalului ii plac indeosebi sucariile din lemn, la fel ca multi alti papagali si acestora le place enorm de mult sa faca baie de aceea este foarte indicat sa le puneti o baita in colivie
Daca tineti papagalii in voliere este de preferat sa faceti voliere duble in sensul de sa fie o voliera inauntru cu iesire spre alta voliera afara
Jucariile din lemn si franghie nu au voie sa lipseasca in voliere
Hranirea:

exista extrem putine informatii despre ceea cu ce se hranesc in salbaticie si probil depinde de sezon dar in captivitate este foarte importanta o mixtura de seminte de calitate
floarea soarelui, mei, orz, diferite nuci si alune, seminte de canepa, mazare, fasole, seminte de iarba, sesam indian,
legumele si fructele ca fasolea verde, castravete, sfecla rosie, frunze de papadie, porumb verde, salata, piper verde, spanac, rosii, zuchini, morcovi, ananas, mere, banane, portocale, prune, struguri, ringlote, caise, piersici etc nu au voie sa lipseasca din hrana papagalilor.
Evitati sa le dati ciocolata si avocado, acestea au dus la moartea multor pasari
Reproducerea:

se stie ca aceste pasari in captivitate nu se oua pana cand au 3-4 ani. Femelele ajung la maturitate la varsta de 2 ani iar bărbații cam cu un an mai tarziu. Cuibul este bine sa fie dintr-o scoarta de pom dar daca nu aveti posibilitatea de a face una se pot face sau cumpara cele standard de placaj.
Cuibul trebuie sa aiba un minim de 45 cm inaltime 20-25 latime iar gaura de intrare trebuie sa fie de 6-7 cm
De obicei perioada de reproducere este iarna prin Noiembrie pana in Martie
In general senegalii fac intre 2 si 3 oua cu o lungimer de 3 cm si o latime de 2.5 cm.

Dupa ce a depus al doilea ou, femela incepe sa cloceasca ouale, aceasta pentru 27-28 de zile.
Dupa ce ies puii nu vor deschide ochii pentru 2-3 saptamani, ei depind de mama pana dupa a 4-a saptamana deoarece le ofera caldura necesara si desigur si mancarea. Femela va parasii cumplit de rar cuibul in acest timp.
Specii papagali Specii papagali

Dupa 9 saptamani dupa iesirea din oua, puii vor incepe sa iasa din cuib si vor incerca sa zboare.
Puii devin dupa a 12-a saptamana independenti de parinti

zebra australiana

Origine:

cum se poate determina deja din numele acestei pasari, ea provine din Australia, dar si din tinuturi ale Africii, Noua Guinee si alte insule pacifice.

Caracteristici:

exita doua subspecii si anume:
Taeniopygia guttata guttata – zebra timor care se gaseste mai mult pe insulele Sudanului
Taeniopygia guttata castanotis – zebra australiana care desigur se gaseste in Australia
ajunge pana la 11 cm extindere
ajunge la o greutate de 10 grame
masculul are o dunga neagra ingusta pe piept, obrajii rosu spre maro cu puncte albe ovale si un cioc rosu extraordinar de intensive. Pe gat se vede tipicul desen al zebrei
femela este pe burta aproximativ alba iar pe posterior mai inchisa spre gri. Desenele de pe fata si de pe gat lipsesc la femela
zebra timor ajunge la o lungime de 10 cm pe cand zebra australiana ajunge la 12,5, zebra australiana ajungand in captivitate la pana 40 g.

Zebra australiana
Specii papagali Specii papagali

Durata lor medie de vartsa este intre 7 – 10 ani
Temperature minima la care rezista este de 10°C iar cea maxina de 40°C

Spatiul de trai/colivia

trebuie sa fie cat mai mare cu cat mai numeroase hute si bete sau crengi pe care se pot juca sau odihni pasarile
Hranirea:

Seminte: Mei, seminte de iarba,
Vegetale: spanac, laptic, salata, papadie, morcov ras
Altele: oaua, biscuiti, viermi de faina, branza dulce
Datorita faptului ca meiul din piata contine o antivitamina B este destul de indicat sa dati pasariilor vitamina B

Reproducerea:

intotdeauna la zebrele australiene, masculul va fi acela care va pregatii cuibul si tot ce tine de acesta ca sa fie cat mai comod pentru femela.
Femela va depune 4-5 oua
Durata de clocire este de 10-20 de zile
Dupa 20 de zile dup ace au iesit din oua puii incep sa iasa din cuib, iar dupa o luna vor incepe sa manance singuri, cand au ajuns la aceasta faza, puii pot fi separate de parinti.
La 6 luni pui sunt mature si pregatiti pentru reproducere
Boli:

Paraziti externi: raia si paduchii
Paraziti interni:
Giardia si Cryptosporidium – provoaca afectiuni ale tubului digestiv. Se manifesta prin diaree si deshidratare, deobicei duce la moartea pasarii
Psitacoza – infectie a sistemului respirator, se manifesta prin secretii oculare si nazale. Pasarea numai manca, slabeste tare si in final duce la moartea acesteia.

BARABAND

ORIGINE:
Aceste pasari au fost descoperite in 1826 de „Desmarest“. Din pacate in ziua de astazi se presupune ca ar mai exista numai cateva mii de perechi cu toate ca Barabandul este emblema „BOOROWA SHIRE“. Barabandul este rezident in Australia, mai precis poate fi gasit in sudvestul, centrul si nordul Victoriei. Fiecare primavara ei se retrag spre sudvest pentru a se inmultii. Pe langa Victoria se mai pot gasii in sudul Wales’ului.
CARACTERISTICI:
Are o lungime de 40 cm si 26 cm in talie

Este una din cele 3 specii care fac parte din polytelis (Polytelis swainsonii – Barabandul,Polytelis alexandrae – Printesa din Wales si Polytelis anthopeplus - Fumatorul)

Traieste in jur de 25 de ani

Sunt foarte buni zburatori de distante destul de lungi si se pot auzi des comunicand cu sunete asemanatoare cu cele a nimfelor

Sunt extraordinar de linistiti in captivitate si tare sociali dar este neaparat sa fie tinuti ca perechi

Femelele sunt mature la varsta de un an iar masculii la 2 ani

Masculii isi primesc coloritul la 6 luni

DETERMINAREA SEXULUI:
Determinarea sexului la aceasta specie este foarte usoara deoarece masculul are fata si gatul galben iar pe piept are o linie rosie iar femelei ii lipsesc aceste culori. Ceea ce este mai greu este deosebirea intre pui si femele deoarece aceste culori la masculi apar abia la maturitate, dar si acestia se pot deosebi si anume puii au irisul maro. Culoarea verde la mascul devine mai intensiva decat cea a femelei.
Specii papagali Specii papagali

REPRODUCEREA:
Normal in libertate perioada de reproducere este intre Septembrie si Decembrie dar in captivitate este prin Martie. Barabanzii se reproduc de 2 ori pe an.

Fac intre 4 si 6 oua

Perioada de incubatie este de 20 de zile

Barabanzii se reproduc perfect in captivitate dar au nevoie de conditiile necesare pentru aceasta, ceea ce inseamna sa fie tinuti ca o singura pereche si singuri in voliera, iar voliera sa aibe intre 4 si 6 m extindere si 2 m latime.

In conditii bune barabanzii se reproduc pana la 20 de ani

Cuibul este asemanator cu cel al nimfelor, adica trebuie sa aiba un calibru de cel putin 20 cm (in libertate isi fac cuiburi in scorburi de pomi)

In perioada de reproducere este indicat sa puneti coji de crengi, crengute mici span de lemn in voliera căci au nevoie de astea pentru asi construi cuibul

Pe toata perioada incubatiei femela ramane la cuib iar masculul strange si asigură mancarea la cuib

Pui incep sa aiba pene dupa 35-40 de zile

Pui incep sa fie independenti dupa 50 de zile

SPATIUL DE TRAI/COLIVIA
Cum am spus si mai sus, este indicat sa nu tineti barabanzii in colivii ci in voliere de 4 pana la 6 metrii mărime si 2 metrii latime.

HARNIREA:
Grau, seminte, nuci, fructe, legume, seminte de ierburi

INDICATII:
Este foarte indicat sa incaziti spatiul in care se afla barabanzii (daca nu este îndeajuns de cald) deoarece fac bube la ochi si picioare de la frig